Maria Chis

GĂSEȘTI  POVESTEA MARIEI-TRADUCERE ÎN ROMÂNEȘTE MAI JOS 

MARIA'S STORY

We knew the day to say goodbye was approaching, yet the reality of it still hurts deeply. Death is an undeniable part of life, a definitive fact. We are going to miss our mother immensely, but through it all, we have hope; a hope that burns as brightly as a new morning tucking away the moon and giving birth to the radiant glory of the sun. Then we all, "with unveiled faces will see Jesus face to face, beholding his glory we will be transformed into his image with ever-increasing glory, which comes from the Lord who is The Spirit." (2 Corinthians 3:18)

The darkness of Maria’s earthly pain and death is now replaced with the joy and freedom of new eternal life that began on April 9, 2024, when her Heavenly Father greeted her at the gates of heaven, arms open wide, proclaiming: “Well done, well done, good and faithful daughter, welcome to the place where you belong! Well done, Maria, well done, my beloved child, you have run the race, and now you’re home! Welcome to the place where you belong.” And so, our mother, Maria Chiș, stepped into the arms of her loving Heavenly Father while surrounded by her children who were singing the same song they sang for their father when he passed, three years ago. “When we will enter through your golden gates, Jerusalem, beloved and holy place, /: Entire heaven will sing Hallelujah, To the glory of the Holy one, beloved forever:/“ 

Maria was the first child born to Ioan and Ana Rusu in Cluj, Romania, on November 24, 1933. She was one of eight girls and two boys. She accepted Jesus into her heart at a very young age and chose to be baptized at 11 years old. She then devoted her entire life to God and her family.

Maria Chiș was a member of the First Pentecostal Church on Carpați Street in Cluj since 1955, when the church was still under construction. As a young woman, she worked diligently hand in hand with other men and women to build this church, climbing tall ladders and nailing reeds to the ceiling preparing it to be plastered. It was there that our father, Gherasim, noticed our beautiful and hardworking mother. They were married a year later, in May 1956, in that very church.Together, they were blessed with four sons and three daughters—Daniel, Adriana, Gelu, Doru, Felicia, Alexandrina, and Virgil—and with 15 grandchildren and 21 great-grandchildren. Maria lived a godly life in Romania and then in the United States, where she immigrated with our father and our youngest brother on April 4, 1990. 

We thank God for His goodness and many blessings, and thank Him for the woman our mother was. She will forever live within our hearts. Though she’s gone, her presence still lingers, as many of her wonderful traits are now part of what makes up our whole family. The strengths she possessed are now passed on to her children and grandchildren. Maria leaves behind a legacy of faith and love, giving us the greatest gift a mother could ever give her children, grandchildren and generations to come—our faith in our Savior Jesus Christ. She was never afraid or ashamed to speak the truth of Christ, no matter the cost. She truly embodied Romans 12:2, "Do not conform to the pattern of this world, but be transformed by the renewing of your mind."

Maria was known as a generous and a compassionate soul. She passionately put her religion into practice by caring for the poor, widows and orphans in their distress. She knew this was pleasing to the Lord, and always made sure the tithes and offerings were the first to be given back to the Lord, regardless of the immediate financial needs of the family. She was confident God would always provide for her family regardless of the circumstances. Maria will be remembered as a strong, hardworking woman who even hand-poured the bricks used to build our home. She was hospitable to strangers and consistently putting Hebrews 13:2 into practice. With a joyful heart and as unto the Lord she prepared meals and a room to rest for the people my father brought home Sunday after Sunday year after year. Maria was smart, determined, and diligent, persevering through many difficult life challenges, including the loss of her son Doru, multiple siblings, her grandson Joshua, and her husband Gherasim. However, she did not grieve as one who had no hope but lived with eternity in her heart and kept her eyes on her Savior, Jesus Christ, fulfilling 1 Thessalonians 4:13-18. She never allowed tragedy and hardships to steal the beauty she saw in God and His creation. She was often found gazing upon the beauty she admired in flowers, giving praise to God for his creation and exclaiming, “Look at the miracle of God, look at His marvelous creation, Hallelujah.”

Maria will be remembered as one who loved her Savior Jesus Christ and whose priority was to instill in her children, her grandchildren, and anyone in her path a reverence for Jesus. She will also be remembered for instilling in her children a deep respect for hard work and a job well done. She will be remembered as a go-getter, an amazing cook, and one who never gave up.

“I have fought the good fight, I have finished the race, I have kept the faith. Now there is in store for me the crown of righteousness, which the Lord, the righteous Judge, will award to me on that day—and not only to me, but also to all who have longed for his appearing” (2 Timothy 4:7-8).

TRADUCERA ÎN ROMÂNEȘTE

POVESTEA MARIEI  

Știam că ziua despărțirii în care să ne luăm rămas-bun se apropie. Totuși realitatea doare profund. Moartea este o parte incontestabilă a vieții, un fapt definitiv. Ne va lipsi enorm mama noastră, dar prin toate acestea, avem speranță; o speranță care arde la fel de strălucitor ca o dimineață nouă care ascunde luna și dă naștere la gloria radiantă a soarelui. La fel și noi toți atunci, "cu fețele descoperite, privind ca într-o oglindă vom vedea pe Isus față în față contemplând gloria Lui, și vom fi transformați din slavă în slavă în chipul Lui, prin Duhul Sfînt." (2 Corinteni 3:18)

Întunericul durerii și morții pământești a Mariei este acum înlocuit cu bucuria și libertatea nouă a vieții eterne pe care a început-o în ziua a noua a lunii Aprilie când Tatăl ei Ceresc a întâmpinat-o la porțile cerului, cu brațele larg deschise, proclamând: „Fiică bună și credincioasă, vino acasă! Ți-ai 

sfârșit alergarea, copila mea iubită! Bine ai venit! Acum intră în bucuria si odihna ce ți-am pregătit!” Și așa mama noastră, Maria Chiș, a pășit în brațele Tatălui ei iubitor Ceresc în timp ce era înconjurată de copiii ei care cântau aceeași cântare pe care au cântat-o pentru tatăl lor când a trecut la Domnul Isus: “Când vom intra pe-a-tale porți de aur, Ierusalime, loc iubit și sfânt, /: Tot cerul fi-va plin de osanale, Spre slava Celui pururi drept și sfânt. :/”

Maria a fost primul copil născut lui Ioan și Ana Rusu în Cluj, România, pe 24 Noiembrie 1933. A fost una dintre cele opt fete și doi băieți. Maria a acceptat pe Isus în inima ei de la o vârstă foarte fragedă și a ales să fie botezată la 11 ani. Apoi și-a dedicat întreaga viață lui Dumnezeu și familiei sale. Maria Chiș a fost membră a Bisericii Penticostale de pe Strada Carpați din Cluj-Napoca din 1955, când biserica era încă în construcție. Ca tânără, a lucrat cu sârguință mână în mână cu bărbați și femei la construcția acestei biserici, urcând pe scări înalte și bătând trestie pe tavan astfel pregătindu-l pentru a fi tencuit. Acolo tatăl nostru, Gherasim, a remarcat-o pe mama noastră, o fată frumoasă și harnică. Un an mai târziu, în Mai 1956, s-au căsătorit în aceeași biserică. Împreună au fost binecuvântați cu patru fii și trei fiice—Daniel, Adriana, Gelu, Doru, Felicia, Alexandrina și Virgil—apoi cu 15 nepoți și 21 de strănepoți. Maria a trăit o viață creștină și închinată lui Dumnezeu în România și apoi la fel în Statele Unite, unde a imigrat cu soțul și mezinul familiei pe data de 4 aprilie 1990, exact 34 de ani in urmă.

Mulțumim lui Dumnezeu pentru bunătatea și multele Sale binecuvântări! Îi mulțumim pentru femeia care a fost mama  noastră! Ea va trăi pentru totdeauna în inimile noastre. Deși a plecat, prezența ei încă persistă, deoarece multe dintre trăsăturile ei minunate sunt acum parte din ceea ce formează întrega noastră familie. Calitățile pe care ea le poseda au fost acum transmise copiilor și nepoților ei. Maria lasă în urmă o moștenire de credință și iubire, dându-ne cel mai mare dar pe care o mamă l-ar putea da vreodată copiilor ei, nepoților și generațiilor viitoare — credința noastră în Mântuitorul Isus Hristos. Ea nu a avut niciodată frică sau rușine să vorbească adevărul lui Hristos, chiar daca de multe ori a costat-o. Ea a împlinit cu adevărat Romani 12:2, care spune "Să nu vă conformați chipului acestei lumi, ci fiți transformați prin înnoirea minții voastre”.

Maria era cunoscută ca un suflet generos și plin de compasiune. A pus cu pasiune învățăturile Domnului Isus în practică, îngrijindu-se de săraci, văduve și orfani în necazurile lor. Știa că aceasta era plăcut Domnului și întotdeauna asigura ca zeciuiala și “banii săracilor” sa fie primii dați înapoi Domnului, indiferent de nevoile financiare imediate ale familiei. Era încrezătoare că Dumnezeu va avea grijă întotdeauna de familia ei, indiferent de împrejurări. Maria va fi amintită ca o femeie puternică, harnică si una care si-a clădit casa nu numai din punct de vedere spiritual si moral, dar si din punct de vedere fizic, deoarece chiar cu mîinile ei a turnat cărămizile folosite la construcția casei noastre. A fost ospitalieră cu străinii și a pus în practică în mod constant Evrei 13:2. Cu o inimă plină de bucurie și ca pentru Domnul, ea pregătea mâncare și o cameră de odihnă pentru oamenii pe care tatăl nostru îi aducea acasă de la adunare duminică după duminică, an după an. Maria a fost o persoana inteligentă, hotărâtă, harnică și sârguincioasă, perseverând prin multe provocări si încercări dificile ale vieții, inclusiv pierderea fiului ei Doru, a mai multor frați și surori de-ale ei, pierderea nepotul său Joshua și soțului său Gherasim. Cu toate acestea, Maria nu a jelit ca cineva care nu are speranță si nădejde, ci a trăit cu eternitatea în inima ei și și-a păstrat ochii țintă pe Mântuitorul ei, Isus Hristos, împlinind 1 Tesaloniceni 4:13-18. Maria niciodată nu a permis tragediilor și greutăților să-i fure abilitatea de a se bucura de frumusețea pe care o vedea în Dumnezeu și în creația Lui. Adesea era găsită privind cu admirație frumusețea florilor, lăudându-l pe Dumnezeu pentru creația Lui și exclamând: „Uită-te la minunea lui Dumnezeu, uită-te la creația Lui minunată, Aleluia.”

Maria va fi amintită ca o femeie care l-a iubit pe Mântuitorul Isus Hristos, și a cărei prioritate a fost să insufle copiilor, nepoților și oricui îi ieșea în cale un respect profund pentru Isus. De asemenea, ca o mamă ce a insuflat in copiii ei un respect profund pentru munca grea și pentru o treabă bine făcută. Ea și-a învățat copiii ca întotdeauna să-și dea silința si niciodată să nu le fie rușine să lucreze greu. Mama va fi amintită ca o bucătăreasă extraordinară și cineva care nu a renunțat niciodată.”

"Am luptat lupta cea bună, am isprăvit alergarea, am păzit credința. Acum mă așteaptă cununa dreptății, pe care Domnul, judecătorul drept, mi-o va da în ziua aceea - și nu numai mie, ci și tuturor celor ce au iubit arătarea Lui." (2 Timotei 4:7-8).